BMW Isetta: Mobilitate de-o fi ploaie, de-o fi soare

Fără discuţie că majoritatea publicului larg, nu îşi putea permite automobile exclusive ca cele produse de BMW. La începutul anilor 50, când economia începea gradual să-şi revină şi populaţia stătea mai bine financiar, cererea de vehicule motorizate de orice tip a explodat. Semnificativele schimbări în bine ale nivelului de trai au fost asociate cu creşterea cererii pentru autovehicule cu facilităţi de protecţie împotriva intemperiilor. Chiar dacă nu cu mult timp în urmă oamenii erau fericiţi dacă puteau conduce o motocicletă, chiar echipată cu un ataş, acum atitudinea s-a schimbat şi nimeni nu dorea sa poarte haine grele, rezistente la intemperii. Acum doreau sa ajungă din A în B fără să se ude.
De aceea Consiliul Director BMW a decis să includă în portofoliul său o maşină mini vandabilă. Căutând conceptul corect, care ar fi fost potrivit pentru construcţia sub licenţă, inginerii BMW au vizitat numeroase saloane auto. La salonul auto de la Turin, au găsit un model avangardist numit Isetta şi produse de Iso din Milano. La prima vedere, Isetta era neobişnuit deoarece avea o uşa în partea din faţă, un motor în doi timpi montat lateral, şi un ecartament spate foarte mic. Cu toate acestea inginerii BMW au recunoscut potenţialul acestei maşinuţe. Zgomotosul motor în doi timpi era uşor de înlocuit de un motor de motocicletă silenţios şi cel puţin pasagerii puteau sta unul lângă celălalt, ca într-o maşină „adevărată”. O inovaţie unică a fost uşa frontala, care se deschidea împreuna cu volanul şi cu bordul, permiţând pasagerilor să între înăuntru. Mai mult sau mai puţin…

La momentul lansării, când BMW Isetta a fost prezentat jurnaliştilor, în Tegernsee în primăvara anului 1955, toţi au fost şocaţi. Cu o mare atenţie pentru detalii, BMW a modificat şi îmbunătăţit tehnologia şi design-ul Italian. Noi faruri şi o nouă capotă, au împrospătat caroseria, iar un motor de motocicletă, care dezvolta 12 CP şi avea 250 cm², au făcut ca Isetta să poată ajunge la o viteză maximă de 80 km/h. Acest vehicul neobişnuit a fost primit bine de către public. Originea italiană a adăugat mult la succesul modelului Isetta, deoarece primele valuri de turişti se revărsau spre sud.

Nu mai târziu de 1955, 13.000 de BMW Isetta au părăsit fabrica din München. În timp ce în Italia Iso Isetta nu se vindea foarte bine, cifrele de vânzări din Germania au crescut până la 40.000 de exemplare produse în anul record 1957. Între timp, o variantă mai puternică de 300 cm² şi care dezvolta 13 CP, o caroserie modernizată şi versiuni speciale cum ar fi convertibilă, variantă tropicală şi un mini van, au fost lansate. Împreună cu Glas Goggomobil, maşina balon Isetta a devenit cel mai de succes vehicul de acest tip din Germania.