Maşina sport de după război: BMW 507

În timp ce BMW 328 era încă în fruntea clasamentelor sportive, la mijlocul anilor '50, o altă maşină sport de două locuri bătătorea cărări noi în materie de design şi eleganţă: BMW 507. Atunci când Graf von Goertz a dezvăluit publicului cum arată în interpretarea sa o maşină sport de două locuri, la New York în 1955, nu a prezentat doar o nouă maşină publicului, ci a ridicat ştacheta în materie de design. Linii laterale prelungi şi fluide, o caroserie rotunjită şi o capotă care părea că nu se mai termină au fost caracteristicile acestei maşini de vis.

Puţin mai târziu, la salonul auto de la Frankfurt, un model cu două locuri, bazat pe tehnologia lui 502 şi propulsat de un V8 a produs senzaţie. Dezvoltarea acestor prototipuri era mare consumatoare de timp, dar necesară pentru a duce ştacheta noilor modele de serie mai departe. O variantă nouă a motorului din aliaj uşor V8, cu o putere maximă de 150 CP a fost terminată în 1956. În noiembrie a aceluiaşi an, cheile primului BMW 507 au fost înmânate fericitului proprietar, un nobil german.

Depinzând de tipul de transmisie, maşina ajungea la o viteză maximă de 200 km/h. Pentru 26.500 mărci germane (DM) şi eventual în plus 1.000 DM pentru un hardtop opţional, clienţii primeau în schimb o maşină sport spaţioasă cu o caroserie care este şi în ziua de azi considerată una dintre cele mai reuşite caroserii din toate timpurile.

Lista bogătaşilor care au cumpărat-o a inclus numeroase celebrităţi din Germania şi restul lumii, printre care şi Elvis Presley, regele Rock ’n’ Roll. Până în 1959 au fost produse 253 de BMW 507 din care 251 aveau caroserie standard. Celelalte două au avut caroserii produse de Loewy şi respectiv Michelotti. Cele mai multe dintre aceste maşini legendare mai există încă şi astăzi, fiind cele mai exclusive maşini clasice de după război.